Fiecare copil are dreptul la dragoste!

“Copilul trebuie să ştie că este un miracol, că încă de la începutul lumi şi până la sfârşitul ei, nu va mai fi nici un copil ca el.” Pablo Casals

Proiectul ”Suflet de copil”  are ca scop ”creşterea calităţii vieţii copiilor aflați singuri în spital, copii de vârste mici (0-3 ani), spitalizați pe termen lung” .

Ideea acestui proiect a apărut în anul 2015, din dorința de a oferi copiilor de vârste mici (care petrec foarte mult timp singuri în spital, fără un părinte sau aparținător), căldura și dragostea de care are nevoie orice copil, cu atât mai mult în perioada copilăriei timpurii, suprapusă cu probleme de sănătate care îi țin departe de mediul familial. 

Este vorba de copii care din diverse motive stau singuri în spital și care în afara îngrijirilor medicale, pe care le primesc în spital, au nevoie de afecțiune, dragoste, atenție, au nevoie ca cineva să le stimuleze simțurile (vizual, olfactiv, auditiv, tactil), curiozitatea de cunoaștere și explorare, persoane care să le vorbească, să le citească, să le zâmbească cât mai mult timp, astfel încât dezvoltarea și evoluția lor psihică, motrică și emoțională să fie cât mai apropiată de cea pe care un copil o experimentează în mediul familial securizat.

Majoritatea copiilor singuri în spital interacționează cu o persoană doar atunci când sunt hrăniți, schimbați sau spălați. Pe toată perioada spitalizării, care pentru unii copii înseamnă luni sau chiar ani, ei experimentează singurătatea, lipsa de dragoste și afecțiune. Personalul medical acoperă cu greu și aceste nevoi de bază, esențiale pentru orice copil (mai ales de vârstă mică). Acești copii își petrec luni din viață fără să simtă că cineva îi iubește, că cineva va veni la ei ori de câte ori ei și-ar dori, atunci când au nevoie să se simtă în siguranță și înconjurați de dragoste din partea unui adult.

Prin proiectul ”Suflet de copil”  ne propunem să implicăm voluntari (adulți din comunitatea locală) care să poată oferi copiilor singuri în spital tot ceea ce părinții sau aparținătorii nu le pot oferi pe perioada spitalizării. Când ne referim la calitatea vieții acestor copii avem în vedere nu doar condițiile de locuire, igienă și hrană, ci în principal condițiile care asigură copiilor o dezvoltare fizică, psihică și emoțională normală, sănătoasă, care presupune interacțiune constantă cu un adult care să-i ofere dragoste, empatie, afecțiune, stimulare fizică, psihică și emoțională.